Cursuri de inot pentru adulti in sezonul rece !

Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI

Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI

Dr. RAREŞ SIMU - medic specialist în imunologie clinică şi alergologie, cu competen­ ţă în homeopatie - "Natura ne pune la îndemână mijloace prin care putem să prevenim şi să combatem răcelile de sezon"

Un inamic ignorat: terenul alergic

- De gâtul toamnei atârnă o greutate de care pare să nu poată scăpa niciodată: virozele. Sunt ani de zile de când ştiinţa medicală luptă cu ele, fără să le vină de hac. Scuza eternă este imunitatea. Putem asocia răcelile de sezon cu scăderea accentuată a imunităţii populaţiei?

- Se ştie că, odată cu venirea toamnei şi cu scă­derea temperaturii, încep să apară infecţiile respiratorii repe­tate. Copiii (mai ales cei mici şi cei cu boli cro­nice) şi persoanele în vârstă sunt cel mai frec­vent afectaţi. Condiţiile favorizante ale infec­ţiilor respiratorii sunt cunoscute: intrarea în colectivităţi şi variaţiile mari de temperatură, frecvente în această perioadă. În cazul copiilor mici, este bine ca ei să răceas­că din când în când, deoarece astfel li se "antrenează" sistemul imu­nitar cu virusurile şi alte microorganisme, men­ţinân­du-se în formă, pentru a putea face faţă agresiunilor din afara sau dinăun­trul organismului. În aceste condi­ţii, este normal pentru copilul mai mic de 5 ani care merge în comu­ni­tate (creşă, grădiniţă) să răcească de 3-4 ori pe sezon. În cazul copiilor mari şi al adulţilor, 1-2 răceli pe sezon sunt considerate normale, ba chiar nece­sare, pentru că în acest fel sistemul imun al fiecăruia se dezvoltă şi se maturizează.
Un sistem imunitar echilibrat reacţionează la răceli inclusiv prin febră. Apariţia febrei nu tre­buie conside­rată neapărat un semn de agravare a bolii. Doar dacă depăşeşte 38°C, se prelun­geşte mai mult de câteva zile şi mai ales dacă este însoţită de o alterare marcată a stă­rii generale trebuie să vă îngrijoraţi.
Nu oricine răceşte de câteva ori are neapărat pro­ble­me cu imunitatea sau are un sistem imunitar slăbit! Pen­tru a aprecia acest aspect, trebuie să luăm în consi­de­rare atât frecvenţa, cât şi gravitatea episoadelor de îmbolnăvire. Atunci când răcelile sunt foarte frecvente (în cazul copilului mic, asta se întâmplă atunci când numărul de zile în care merge la grădiniţă este mai mic decât numărul de zile când stă acasă, fiind bolnav), putem spune că există o problemă. Dacă episodul de ră­ceală durează mai mult de o săptămână sau apar com­­plicaţii care necesită internarea în spital, există o pro­blemă. Dacă răceala nu răspunde la medicaţia obiş­nuită (antitermice, antiinflamatoare) şi de fiecare dată se recomandă antibiotice, există o problemă. Dacă ră­ceala se prelungeşte frecvent, este afectată serios starea generală, se complică şi cu afectarea urechii medii sau a plămânilor, iar atunci se impun investigaţii amă­nun­ţite. Dar nu în toate cazurile imunitatea scăzută este de vină. De multe ori, mai ales la copii, aceste îmbol­năviri apar pe fondul unui teren alergic. Cu toate că atunci când nu sunt în colectivitate n-au niciun fel de probleme, deci terenul alergic nu se manifestă, totuşi, la intrarea în colectivitate, răcelile frecvente şi cu evo­luţie gravă sunt legate tocmai de acest teren aler­gic. Alergia la un factor de mediu produce infla­maţia cro­nică a mucoaselor căilor respiratorii, care devin sen­sibile şi reacţionează violent la orice virus. Astfel, la orice nouă infecţie, la pacienţii cu alergii se pot agrava inflamaţiile căilor respiratorii. Se intră astfel într-un cerc vicios: terenul alergic favorizează răcelile, iar ră­ce­lile favorizează evoluţia alergiei! Din această situa­ţie nu se poate ieşi tratând pur şi simplu episodul acut, ci este necesar un tratament pe termen lung, care să se adreseze terenului alergic.
O menţiune aparte este necesară pentru cei care au polipi. Polipii sunt o inflamaţie a mucoasei nazale sau sinusale, ca urmare a infecţiilor virale repetate. Este important să ştim dacă ei au apărut pe un fond alergic sau nu. În condiţiile în care este recomandată interven­ţia operatorie pentru îndepărtarea lor, la un pacient alergic este necesar şi un tratament de fond, ulterior operaţiei. În caz contrar, riscurile de recidivă sunt extrem de mari.
Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI
Protecţia copiilor împotriva bolilor - prima grijă a părinţilor (Foto: Dreamstime - 3)

În situaţiile descrise anterior, în niciun caz nu putem vorbi de o imu­nitate scăzută. Există însă şi situaţii când răcelile repetate apar pe fondul unui sis­tem imunitar slăbit sau care încă nu s-a maturizat sufi­cient, iar îmbolnăvirile apar din cauza faptului că sis­temul imun nu este capabil să lupte eficient cu micro­bii. Aici se vede clar deficitul imunitar, care poate fi ereditar (cu care copilul s-a năs­cut), sau dobândit (apă­rut pe parcurs, din diferite motive). Deficitele imuni­tare moştenite sunt destul de rare, majo­ritatea având o evoluţie legată de compli­caţii grave. În majoritatea cazurilor, putem vorbi de o slăbire a sistemului imuni­tar apărută pe parcurs, din cauze varia­te. Un exemplu este cel al copiilor in­tro­duşi în colectivitate înainte de vârsta de 3 ani. La vâr­ste fragede, sistemul imun nu este suficient matu­rizat pentru a face faţă agresiunilor la care este supus. Copilul răceşte din ce în ce mai des şi mai grav, ceea ce duce la slăbirea în continuare a sistemului imun, care nu mai face faţă răcelilor şi nu reuşeşte să se dez­volte corespunzător. În acest caz, co­pilul trebuie izolat pentru a evita expunerea lui la mi­crobi. Atunci când nu se poate evita introducerea pre­coce în colectivitate, este necesar ca micuţul să se pregătească cu un tra­tament adecvat.

- Cum putem să ne dăm seama dacă răcelile frecvente apar pe un fond alergic sau din cauza unei imunităţi scăzute?

- Determinarea cauzelor infecţiilor se poate face prin analize. Subliniez un aspect greşit înţeles, chiar şi de unii medici. Ana­lizele pentru alergie, în cazul copiilor, pot şi trebuie să fie făcute la orice vârstă, atunci când copilul are probleme respiratorii. Nu există o limită minimă de vârstă pentru aces­te analize. Sigur că până la vârsta de 4-5 ani, terenul alergic al copilului mic se mai poate schimba, dar este important să vedem tere­nul alergic în momentul în care copilul are proble­me, nu undeva într-un viitor nedefinit. Evidenţierea unei alergii este importantă atât în tratament, cât şi profilactic, prin evitarea expunerii la alergenul respec­tiv. De exem­plu, dacă apare o alergie la mucegai, este clar că trebuie căutate şi îndepărtate sursele de muce­gai sau de igrasie din casă. Din experienţa mea medi­cală pot să vă spun că unii părinţi au constatat cu sur­prindere că au mucegai în casă, doar după ce copilul a ieşit alergic la analize, căutând ulterior posibile surse în locuinţă.
Prin alte analize investigăm sistemul imun la dife­rite niveluri, pentru a ne da seama dacă şi unde există o problemă. Pot fi investigate celulele albe (leuco­citele) - atât ca număr, cât şi din punct de vedere al capacităţii de a lupta cu microbii. Putem determina di­fe­rite clase de anticorpi, celule limfocitare care inter­vin în declanşarea răspunsului imun, proteine şi enzi­me care intervin în procesele de apărare ale orga­nis­mului. Nu în toate situaţiile sunt necesare aceste ana­lize amănunţite, dar este important de reţinut că pa­cien­ţii cu infecţii respiratorii grave, repetitive (mai ales cei care nu răspund bine la tratament pe termen lung), au posibilitatea să identifice problema care stă la baza îmbolnăvirilor prin analize bine ţintite. Impor­tanţa identificării problemelor cu care se confruntă sis­temul imunitar se va vedea ulterior în eficienţa trata­mentului - un tratament ţintit, nu doar o simplă sti­mulare a imunităţii. Aceasta nu se poate realiza, însă, fără ana­lize speciale.

Un medicament românesc de excepţie, Cantastimul, nu se mai produce

- Se poate preveni, prin metode eficiente, apariţia infecţiilor de sezon? Se ştie că vaccinurile sunt mai degrabă dăunătoare... Atunci, prin ce mijloace pu­tem să ne imunizăm înainte de perioada rece?

- Este adevărat că-i mai uşor să previi, decât să tratezi! Medicina preventivă şi-a dovedit beneficiile şi rămâne cea mai bună metodă de protecţie a sănătăţii. Există o serie de măsuri (atât ale medicinei alopate, cât şi ale medicinei alternative) care se pot lua preven­tiv, înainte de sezonul rece.
În medicina alopată, se pune mare accent pe vac­cinurile antigripale, care se realizează în fiecare sezon din anumite tulpini virale, care se presupune că vor circula în acel an. Trebuie să ştiţi că ele nu conferă re­zis­tenţă împotriva răcelilor în general, ci doar împotri­va virusului gripei. În plus, conţin foarte multe sub­stanţe toxice, care pot afecta organismul. De aceea, persoanele care fac vaccinul antigripal pot să răcească la fel de uşor, dacă au o problemă a sistemului imuni­tar. Indicaţia acestui vaccin este pentru anumite grupe de risc: pacienţi cu boli cronice grave, la care imuni­tatea este compromisă şi la care o infecţie cu virusul gripal ar fi fatală. Chiar dacă sunt vaccinaţi antigripal, aceşti pacienţi nu sunt feriţi, totuşi, de alte infecţii virale respiratorii.
O modalitate eficientă de prevenţie este adminis­tra­­rea imunomodulatorilor nespecifici. Utilizarea aces­­­tor produse are ca efect stimularea nespecifică a sis­temului imunitar. Se presupune că în acest fel se dezvoltă o serie de anticorpi care au capacitatea de a acţiona împotriva unui spectru mai larg de microbi (vi­ruşi sau bacterii). Un exemplu elocvent este Can­tas­timul, un preparat imunomodulator cu puternice efecte de modulare a imunităţii, recomandat inclusiv în bolile maligne! Acest preparat injectabil a fost realizat cu ani în urmă la Institutul Cantacuzino, invenţia regretatului cercetător Andrei Olinescu, dar din păcate (şi nu înţe­leg de ce, pentru că era foarte eficient!) nu se mai pro­duce!
În prevenţia răcelilor de sezon, medicina alter­nati­vă pune foarte mult accent pe alimentaţie şi stilul de viaţă.


Cum ne apărăm

Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI
Inhalaţii cu uleiuri esenţiale

Alimentaţia are o importanţă majoră în asigu­rarea bunei funcţionări a sistemului imunitar. În ulti­mii ani, se vorbeşte tot mai des despre stresul oxi­dativ. Ce este acesta? Organismul uman, pentru a funcţiona în con­di­ţii optime, are nevoie de oxi­gen, utilizat pentru a pro­duce energia necesară la nivel celular. În urma acestui proces rezultă bioxid de carbon, dar şi câţiva radicali liberi de oxigen, im­plicaţi în apariţia unei serii întregi de afecţiuni grave, inclusiv în deprimarea sistemului imun. În mod normal, radicalii ar trebui neutralizaţi de anti­oxidanţi. Principalii antioxi­danţi naturali sunt vita­minele (C, E, beta-caroten), enzimele (su­per­oxid dismutaza, peroxidaza), oli­goelemen­te­le (Zn, Se). Este evident că o alimen­taţie sănătoasă, ba­­zată pe legume şi fructe proas­pete, are efecte benefice asu­pra imunităţii, prin conţinutul bogat în antioxidanţi. Însă alimentele bogate în grăsimi, con­servanţi, amelio­ratori de culoare şi gust ori ali­mentele tip fast food asigură un aport sărac de an­tioxidanţi, ceea ce favo­rizează creşterea radicalilor liberi din organism.
Consumul zilnic de sucuri proaspete din: sfe­clă ro­şie, morcov, pătrunjel, măr, ţelină, portocale, grape­­fruit este de mare ajutor. În această perioadă, putem să facem o cură cu struguri negri, care conţin antioxidanţi de mare valoare, ce intervin şi în încetini­rea proceselor de îmbătrânire celulară. Fructele de pă­dure, al căror sezon este tot în această perioadă a anu­lui, sunt şi ele utile, pentru în­treţinerea sistemului imu­nitar. Merită men­ţio­nate în mod special coacăzele ne­gre şi afinele, din care se extrag anumite principii acti­ve, cu efecte imunomodulatoare puternice.
Fac o menţiune specială: este puţin cunoscut faptul că grâul este un aliment care conţine foarte multe en­zime, vitamine şi minerale (există şi aur în compoziţia grâului). Singura problemă este că toate acestea sunt conţinute în coaja seminţei de grâu, care este eliminată la prepararea făinii. Este im­portant să consumăm grâu integral, fie sub formă de făină inte­grală, fie ca atare (fiert sau încolţit).
Stilul de viaţă:
Odihna îmbunătăţeşte în mod clar imunitatea. Da­că ne acordăm perioade de refacere suficient de lungi - în primul rând un somn odihnitor şi câteva "ruperi de ritm", respectiv ieşiri din rutina cotidiană, prin acti­vităţi recreative, ne vom simţi mult mai bine. Este indicat să dormim opt ore pe noapte, dar neapărat între orele 23 şi 1, pentru că, în acest interval, ficatul ne cu­răţă mai eficient sângele şi se regenerează.
Sportul, în special, dacă este făcut în natură, are efecte deosebit de puternice. Un loc aparte îl ocupă îno­tul, care, pe lângă efortul fizic propriu-zis, presu­pune şi un ritm de respiraţie cu efect de stimulare a meridianelor energetice, în directă legătură cu timusul - organ esenţial al sistemului imun. De asemenea, simplul contact cu apa are efecte benefice asupra organismului, hidromasajul fiind un excelent element antistres.
Respiraţia profundă, toracală şi abdominală, duce la o mai bună oxigenare a celulelor corpului. Există numeroase boli influenţate de slaba oxigenare celulară, care determină o creştere a radicalilor liberi - un me­diu acid, care îmbătrâneşte prematur organismul, in­clusiv sistemul imun. Această tehnică este mai eficien­tă dacă o realizăm în natură, într-o pădure.
Suplimentele. În multe cazuri, nu este însă suficien­tă alimentaţia naturală, pentru asigurarea vitaminelor necesare. De aceea, este necesar să suplimentăm, mai ales în această perioadă, aportul de vitamine şi oli­goelemente. Trebuie avute în vedere vitaminele E, C şi A, iar dintre oligoelemente, în special seleniul şi zin­cul. Merită menţionată şi vitamina D, al cărei rol în procesele imunologice este mai puţin cunoscut. De regulă, copiilor nu li se mai administrează vitamina D după vârsta de 2 ani. Totuşi, este extrem de importantă în buna funcţionare a sistemului imun! De aceea, tre­buie ca în fiecare sezon rece să se continue adminis­trarea ei, până la vârsta de 8-9 ani (lucru valabil mai ales la copiii care nu sunt suficient expuşi la soare în perioada de vară!). Vitaminizarea este necesară mai ales la copii şi la vârstnici, în special la cei care nu pot beneficia de alimente din grădina proprie. Cele mai bune surse de vita­mine sunt extractele naturale, de exem­plu preparatele care con­ţin vitamina C şi biofla­vonoide - substanţe ce favorizează asimi­larea şi utili­zarea vitaminei C la nivelul organismului. Măceşele şi cătina sunt surse la îndemâna oricui!

Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI

- Ce alte măsuri terapeutice putem folosi pentru re­cuperarea imuni­tă­ţii?

- Medicina alternativă dispune de un arsenal tera­peutic variat şi eficient. E­xistă multe plante cu efec­te curative, indi­cate în afec­ţiu­nile cu care ne confruntăm în sezonul rece. Socul se utilizează pentru proprietăţile lui analge­zice, antiter­mice, sudorifice. Muşeţelul are efecte antiinfla­ma­toare şi dezinfectante. Porumbarul (Prunus spinosa) are efecte imunomodulatoare puter­nice, la fel ca şi Vâscul. Busuiocul este o plantă valo­roasă în lupta cu infecţiile respiratorii, alături de echi­nacea, ginseng, gheara-mâţei, cimbrişor, ienupăr, scai vânăt sau feni­cul. Administrarea plantelor se face sub formă de tinc­turi, infuzii (ceaiuri) sau sub formă de pulbere (sub­lingual).

Reţete de grabnică folosinţă

- Ne puteţi da şi câteva reţete, pentru cititorii noştri?

- Cu titlu informativ, vă pot oferi reţete, numai că modul de administrare şi dozele trebuie stabilite de medicul curant!
Pentru tuse se poate realiza un decoct din 2 linguri de scai vânăt, la o cană cu apă, din care se adminis­trează câte 3-4 linguri, de mai multe ori pe zi. Infuzia din fructe de fenicul (1/2 linguriţă la 200 ml apă fiartă) are aceeaşi indicaţie. Infuzia de cimbru (3-4 căni pe zi) are efecte de calmare a tusei. În tusea seacă se re­comandă amestecul de scai vânăt, roua-cerului, cas­tan comestibil şi cimbru de grădină în părţi egale, din care se face o infuzie cu 2 linguriţe la o cană cu apă. Pentru tusea productivă se pot utiliza următoarele plante (in­di­vidual sau combinate în amestec): nalbă mare, li­chen de piatră şi orz. O combinaţie foarte bună se face din: rădăcină de nalbă mare, rădăcină de lemn dulce, frunze de potbal, flori de lumânărică, fructe de anason - câte 2 linguriţe de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru guturai sau viroze respiratorii se pot bea infuzii preparate din: flori de tei (1-2 linguriţe la o cană cu apă), flori de ciuboţica-cucului (infuzie) sau decoct (din rădăcină). Împotriva febrei se foloseşte decoctul de ghinţură (o linguriţă de plantă la 500 ml apă), care se bea pe tot parcursul zilei. La fel de bun este decoctul de brusture (2 linguri de rădăcină mărunţită la 500 ml apă), băut pe parcursul zilei.
O altă modalitate de utilizare a plantelor o repre­zintă inha­laţiile. Plante utile: muşeţel, levănţică, cim­bru, cimbri­şor, jneapăn, pin, mentă (se pot amesteca plantele în părţi egale sau se poate utiliza o singură plantă) şi se realizează o infuzie din 2 linguri la un litru de apă fier­binte. Se acoperă vasul cu un prosop şi se inspiră vaporii, timp de 20-30 de minute. De aseme­nea, se pot utiliza şi uleiuri volatile din brad, pin, isop sau molid: se pun câteva picături de ulei într-un vas cu apă fier­binte şi se inspiră vaporii. Inhalaţiile au efecte exce­lente în infecţiile de sezon, datorită efecte­lor antiinfla­matorii şi decongestive, dar şi prin fluidifi­carea şi eliminarea secreţiilor căilor respiratorii.
Condimentele: Sunt o categorie aparte de remedii folosite în infecţiile respiratorii şi au la ora ac­tuală un rol terapeutic recunoscut. Scor­ţişoara şi cuişoarele ac­ţionează benefic în parazitoze. Uleiul esenţial de ore­gano are puternice efecte
Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI
Fructe şi legume proaspete

antivirale şi antibacteriene. Condimentele se pot administra cel mai bine în com­binaţie cu mierea de albine. Această for­mu­lă are efect potenţat (mierea fiind bună în răceli) şi oferă posi­bilitatea mixării a două sau mai multe ingrediente în acelaşi timp. Amestecând puţină scorţişoară cu câteva picături de ulei de ore­gano şi ghimbir ras, în 100 ml miere, ob­ţinem un pre­pa­rat din care putem să luăm câte o lingură, din oră în oră, fiind extrem de eficient. Acelaşi preparat se poate folosi şi ulterior, pentru întreţinere, administrat de 2-3 ori pe zi.
Un alt condiment-aliment foarte efi­cient în lupta cu răcelile este ustu­roiul. O alternativă la consumul lui ca atare sunt capsulele cu usturoi, foarte eficiente, atât în episodul acut, cât şi ulterior, profilactic, mai ales în combinaţie cu vitamina C.
Uleiul de chimen negru are efecte antivirale şi anti­bacteriene puternice, fiind indicat mai ales în for­mele de răceală care evoluează cu tuse. Se poate admi­nistra sub formă de capsule de 100 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru copii) sau de 400-500 mg, de 3-4 ori pe zi (pentru adulţi).
Produsele stupului - nu pot fi excluse din ar­senalul de luptă împotriva infecţiilor respira­torii. Mierea şi pro­po­lisul sunt recunoscute pentru pro­prietăţile lor anti­virale, antibacteriene şi anti­infla­matoare. Ele pot fi administrate separat sau îm­preună, mixate cu plante me­dicinale sau con­di­men­te. Mierea are indicaţii spe­cifice: mierea de salcâm este expectorantă şi sudori­fică; mie­rea de castan sălbatic ajută la fluidificarea se­creţiilor nazale; mierea de varză este indicată în infecţiile bronhopulmonare; mierea de lucer­nă este indi­cată în astm şi în rinofaringite acute virale; mie­rea de trifoi are efecte emoliente şi expectorante; mierea de floarea-soarelui este indicată în faringo­amig­dalite şi în febră. În infecţiile repiratorii acute şi cronice este indicată în mod special mierea de pin sau brad. Mierea se poate administra şi în aerosoli (soluţie 50%), ca atare, sau în amestec cu tinctură de propolis sau ulei de trandafir. Lăptişorul de matcă are efecte imunosti­mulatoare şi poate fi administrat în episodul acut (pulbere liofilizată sau crud), dar şi profilactic: zilnic, dimineaţa. Pentru po­ten­ţarea efectelor, se poate asocia cu polen crud. Păstura este recunoscută pentru efec­tele imuno­stimulatoare puternice. Cu doar 2 lin­gu­riţe pe zi i se asigură sistemului imun "forma ma­ximă".
Infecţii respiratorii - iată şi câteva reţete cu pro­duse ale stupului, atât pentru uz intern, cât şi pentru aero­soli: o Soluţie apoasă de propolis 10% pentru ae­rosoli - inhalaţii cu câte 2-5 ml. Se poate asocia cu pro­polis 30% administrat intern. o Un sirop expec­to­rant foarte bun se prepară din miere de tei, tinctură de aconitum, tinctură de belladonna şi infuzie de tei.
Pentru tuse se pot utiliza următoarele preparate: o În 250 ml apă plată se pun 1 linguriţă de miere, 2 lin­guri seminţe de anason şi 5 g sare gemă. Se fierbe ames­tecul şi după răcire se iau câte 2 linguri, la fiecare două ore. o Se fierbe o lămâie întreagă într-o cantitate mică de apă, la foc mic, circa 10 minute, apoi se taie în două. I se stoarce sucul şi se amestecă cu 2 linguri de glicerină şi un pahar cu miere. Se administrează câte o linguriţă înainte şi după mese, plus seara, la cul­care.
Pregătirea pentru sezonul rece: IMUNIZAREA ORGANISMULUI

Infecţii virale - Combinaţia de miere cu propolis este foarte eficientă. Se pun 30 picături de tinctură de propolis sau de bitter suedez, românesc, în amestec cu Noni (există multe variante în farmacii) într-o lingură cu miere şi se consumă de 4-5 ori pe zi, în episodul acut, iar apoi, pentru fortificarea căilor respiratorii, câte 2 linguri pe zi.
Homeopatia oferă şi ea mijloace eficiente de luptă împotriva răcelilor. Însă acestea trebuie strict indivi­dualizate, în funcţie de simptomatologia acuzată şi tipul constituţional al pacientului. Aşadar, natura ne pune la îndemână o serie întreagă de mijloace prin care putem atât să prevenim, cât şi să combatem mult te­mutele răceli de sezon!

Postări populare de pe acest blog

Cursuri de inot pentru incepatori

Costumul de baie

Bazinul de inot Olimpia